O scrisoare postata de un tanar om de afaceri a devenit virala pe Facebook. Epistola face parte din categoria mai larga "Dezamagit de Romania".
Astfel de mesaje emotionale apar cam o data pe an si provoaca valuri in mass-media. Se intampla rareori ca locuitorii acestei tari sa fie de acord intr-o problema sau alta, dar cand vine vorba de dezamagirea fata de Romania se porneste un adevarat concert de simpatie.
Se poate spune ca toata lumea e dezamagita de Romania. Bineinteles, exagerez si de aceea am simtit nevoia sa exprim un punct de vedere contrar pe aceasta tema si sa incerc sa-l argumentez.
De mai multa vreme consider ca romanii sunt privilegiati in comparatie cu cetatenii din tarile occidentale. Noi, ca romani, avem acest lux de a ne considera dezamagiti cand ceva nu merge bine in jurul nostru. Aceasta dezamagire ne asaza intr-o zona confortabila, daca ne clamam dezamagirea nu mai suntem obligati sa facem nimic pentru a indrepta lucrurile. Spunem pur si simplu ca in America, Germania, Olanda sau Anglia este imposibil sa se intample asa ceva si ne vedem de treaba. Constiinta noastra e impacata. Cumva am reactionat. Echilibrul nostru moral e intact. Putem trai mai departe.
Daca suntem doborati de o serie de dezamagiri, atunci putem pleca in Germania, Canada, Olanda, Spania, Italia sau Anglia. Anuntam in jur ca nu mai suportam mizeria. Toata lumea ne aplauda si plecam. Acesta e un mare lux! Unul pe care un englez, un neamt, un olandez sau un american nu si-l permite.
El nu poate fi dezamagit de tara lui pentru ca aceasta e perfecta. Din frageda copilarie i se spune asta. Acelasi lucru i l-au spus si parintii si profesorii. Vede singur ca zeci de oameni amarati incearca sa-si faca un rost la el in tara. Daca a ratat, daca a fost invins de sistem, nu poate decat sa lupte si sa-l schimbe sau sa accepte infrangerea. Plecarea catre o alta destinatie reprezinta o acceptare a esecului. Nu poate spune ca e dezamagit pentru ca nu-l aplauda nimeni. Iar daca pleaca in alta tara sau in alt oras trebuie s-o ia de la capat fara sa para un erou sau sa se simta astfel.
Dar noi, romanii, beneficiem de luxul de a iesi din scena scapand de orice responsabilitate. Cei care au aplaudat nu stiu toate povestile despre cei plecati sau nu le retin decat pe cele de succes. In general, invinsii nu se dau in vant sa povesteasca despre propriile infrangeri. Dar, o data plecati in lumea civilizata, dezamagitii din Romania descopera ca societatile perfecte nu au suflet, ci doar reguli. Daca copilul nu are 40 de grade temperatura, niciun medic nu se uita la el.
Nu te consulta nimeni pe ochi frumosi, ci doar cu programare cu cel putin o saptamana inainte. Descoperi ca intr-o societate perfecta nu poti sa pleci in timpul programului sa-ti duci masina la mecanic, sa-ti iei copilul de la gradinita sau sa te certi cu cei de la banca. Acestea sunt activitati de weekend. Intr-o societate perfecta, salariul e mult mai mare decat la noi, dar nici nu poti sa visezi sa-ti cumperi propria casa chiar si in treizeci de ani cu credit ca in Romania si, in plus, esti singur. Ca sa fii dezamagit intr-o societate perfecta trebuie sa ai buzunarele pline.
Stiu, coruptia a secat orice speranta din sufletul multor cetateni ai acestei tari, stiu ca fara aceasta lacomie a unora, nimeni n-ar mai pleca din Romania, o tara mai putin perfecta, dar in care se poate inca negocia. Corectitudinea si oportunitatea in societatea noastra ar fi facut minuni. Din pacate, cei care ne-au condus in ultimul sfert de secol, cu rare exceptii, au preferat sa minta si sa fure. Iar acest comportament i-a determinat pe multi sa-si ia lumea in cap.
Aceasta-i una, dar nu tara e de vina, ci oamenii din ea. Daca tanarul patron, in loc sa-si strige dezamagirea pe tara, ar fi enumerat punctual care sunt problemele, daca s-ar fi luat de gat cu deputatul pe care l-a trimis in parlament, daca ar fi luptat impotriva celor care l-au nedreptatit, atunci avea sanse mai mari sa schimbe ceva. Dezamagirea lui e neutra.
Nu atinge pe nimeni. Ba, mai mult, le da posibilitatea unor oameni responsabili pentru prostul mers al lucrurilor sa-l compatzimeasca si sa-i dea dreptate, oferindu-le si lor o portita de scapare pentru constiinta incarcata de suferintele provocate altora.
Astfel de mesaje emotionale apar cam o data pe an si provoaca valuri in mass-media. Se intampla rareori ca locuitorii acestei tari sa fie de acord intr-o problema sau alta, dar cand vine vorba de dezamagirea fata de Romania se porneste un adevarat concert de simpatie.
Se poate spune ca toata lumea e dezamagita de Romania. Bineinteles, exagerez si de aceea am simtit nevoia sa exprim un punct de vedere contrar pe aceasta tema si sa incerc sa-l argumentez.
De mai multa vreme consider ca romanii sunt privilegiati in comparatie cu cetatenii din tarile occidentale. Noi, ca romani, avem acest lux de a ne considera dezamagiti cand ceva nu merge bine in jurul nostru. Aceasta dezamagire ne asaza intr-o zona confortabila, daca ne clamam dezamagirea nu mai suntem obligati sa facem nimic pentru a indrepta lucrurile. Spunem pur si simplu ca in America, Germania, Olanda sau Anglia este imposibil sa se intample asa ceva si ne vedem de treaba. Constiinta noastra e impacata. Cumva am reactionat. Echilibrul nostru moral e intact. Putem trai mai departe.
Daca suntem doborati de o serie de dezamagiri, atunci putem pleca in Germania, Canada, Olanda, Spania, Italia sau Anglia. Anuntam in jur ca nu mai suportam mizeria. Toata lumea ne aplauda si plecam. Acesta e un mare lux! Unul pe care un englez, un neamt, un olandez sau un american nu si-l permite.
El nu poate fi dezamagit de tara lui pentru ca aceasta e perfecta. Din frageda copilarie i se spune asta. Acelasi lucru i l-au spus si parintii si profesorii. Vede singur ca zeci de oameni amarati incearca sa-si faca un rost la el in tara. Daca a ratat, daca a fost invins de sistem, nu poate decat sa lupte si sa-l schimbe sau sa accepte infrangerea. Plecarea catre o alta destinatie reprezinta o acceptare a esecului. Nu poate spune ca e dezamagit pentru ca nu-l aplauda nimeni. Iar daca pleaca in alta tara sau in alt oras trebuie s-o ia de la capat fara sa para un erou sau sa se simta astfel.
Dar noi, romanii, beneficiem de luxul de a iesi din scena scapand de orice responsabilitate. Cei care au aplaudat nu stiu toate povestile despre cei plecati sau nu le retin decat pe cele de succes. In general, invinsii nu se dau in vant sa povesteasca despre propriile infrangeri. Dar, o data plecati in lumea civilizata, dezamagitii din Romania descopera ca societatile perfecte nu au suflet, ci doar reguli. Daca copilul nu are 40 de grade temperatura, niciun medic nu se uita la el.
Nu te consulta nimeni pe ochi frumosi, ci doar cu programare cu cel putin o saptamana inainte. Descoperi ca intr-o societate perfecta nu poti sa pleci in timpul programului sa-ti duci masina la mecanic, sa-ti iei copilul de la gradinita sau sa te certi cu cei de la banca. Acestea sunt activitati de weekend. Intr-o societate perfecta, salariul e mult mai mare decat la noi, dar nici nu poti sa visezi sa-ti cumperi propria casa chiar si in treizeci de ani cu credit ca in Romania si, in plus, esti singur. Ca sa fii dezamagit intr-o societate perfecta trebuie sa ai buzunarele pline.
Stiu, coruptia a secat orice speranta din sufletul multor cetateni ai acestei tari, stiu ca fara aceasta lacomie a unora, nimeni n-ar mai pleca din Romania, o tara mai putin perfecta, dar in care se poate inca negocia. Corectitudinea si oportunitatea in societatea noastra ar fi facut minuni. Din pacate, cei care ne-au condus in ultimul sfert de secol, cu rare exceptii, au preferat sa minta si sa fure. Iar acest comportament i-a determinat pe multi sa-si ia lumea in cap.
Aceasta-i una, dar nu tara e de vina, ci oamenii din ea. Daca tanarul patron, in loc sa-si strige dezamagirea pe tara, ar fi enumerat punctual care sunt problemele, daca s-ar fi luat de gat cu deputatul pe care l-a trimis in parlament, daca ar fi luptat impotriva celor care l-au nedreptatit, atunci avea sanse mai mari sa schimbe ceva. Dezamagirea lui e neutra.
Nu atinge pe nimeni. Ba, mai mult, le da posibilitatea unor oameni responsabili pentru prostul mers al lucrurilor sa-l compatzimeasca si sa-i dea dreptate, oferindu-le si lor o portita de scapare pentru constiinta incarcata de suferintele provocate altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu